Povestea asta îmi amintește de mine și de bunicul meu. In amintirea lui... Fetita surdo-muta, de Edmondo de Amicis ,,N-aş fi putut să sfârşesc mai bine luna mai, decât cu vizita de azi dimineaţă. Sunase clopoţelul şi alergam să deschid, când auzii pe tata că strigă cu totul cuprins de mirare: — Ce, tu eşti, Gheorghe? Era grădinarul ce-l avusesem la vila noastră din Chieri. Plecând de la noi, şi-a aşezat familia la Cordova şi a plecat în Grecia, unde a lucrat trei ani la drumul de fier. Debarcase numai în ajun la Genova şi venea chiar de la gară. A cam îmbătrânit, însă este tot vesel şi rumen la faţă. Tata îl chemă în casă, dar el nu primi şi întrebă îndată cu sfială, făcându-se foarte serios: — Vă rog, spuneţi-mi ce-mi face familia? Cum merge micuţa mea Gigia? — Toţi erau foarte bine, acum vreo două zile, răspunse mama, care, recunoscând glasul lui Gheorghe, venise la intrare. Gheorghe se înveseli. — Slavă ţie, Doamne! grăi el, cu totul înduioşat. ...