Jurnal de Miss în Lumea Tăcerii

Urmează-ți fericirea! Un clișeu pe care îl auzim și îl vedem tot mai des in cărți, citate și poze frumoase... Dar pana la a ajunge la filmul din capul nostru aceea de a urmări fericirea, hai sa vedem și sa ne răspundem la întrebările de mai jos: 1. Ce te face fericit/a? 2. Ce te face sa trăiești? 3. Care este fericirea ta? Însă atenție, FII SINCER/A CU TINE! Scopul tău e sa-ți dai seama, sa fii onest/a cu tine însuți și sa te apuci de treaba! Abia dupa aceea sa raspunzi la intrebarile de mai sus... Fii atent/a la acele momente când simți ca ești conectat/a la viața ta, la sufletul tău și sa știi ca faci ceea ce simți fără trădări de sine, fără măști, conflicte interioare și alti paraziți/demoni/gânduri negative... Accepta-te așa cum ești cu vulnerabilitățile tale, asuma-ți eșecurile, greselile... nu te mai lupta cu ele pentru ca astea rămân in trecut... cauta-ți bucuriile in lucrurile mărunte...   Si dacă nu știi, îți dau un exemplu... Te poți retrage intr-un...

Un interviu de suflet... Intr-o zi a lunii ianuarie, sunt cautata la birou de catre o doamna de la redactia ,,Femeia'' care m-a rugat sa-i acord un interviu si la care i-am raspuns cu drag... ,,Buna Corina, Ma bucur ca mi-ai scris și sunt onorata sa răspund la acest interviu. Îmi cer scuze de întârzierea e-mailului, însă am o perioada aglomerata si frumoasa cu multe activități. Voi incerca sa raspund punctual, și de asemenea voi atașa link-uri din blogul meu la care tot lucrez de ceva vreme si inca e in lucru. Ma gândeam ce frumos se sincronizeaza lucrurile: invitația ta pentru revista cu activitățile jobului meu și cu blogul meu personal.   Pentru alte întrebări, poți sa-mi scrii. De asemenea, ai poze atașate.  Mult succes in tot ceea ce faceți! Violeta '' Povestea vieții mele este lunga... și chiar ma gândeam la o experiența draga mie din copilărie... Pe lângă asta, țin sa spun ca părinții mei sunt surzi, am fost crescuta de bunici auzitori, am mu...

Spargerea mitului de SURDO-MUT! ,,- Buna ziua, sunt Violeta și sunt surda! Ma puteți ajuta cu ceva? - Buna ziua, da... spuneti! Și femeia se întoarce cu spatele la mine fluturând o hârtie. Nu înțelegeam nimic, nu puteam citi de pe buzele ei și nu aveam contactul vizual. In acel moment, m-am simțit pierdută dar nu m-am lăsat pentru ca uite asa am învățat sa-mi cer drepturile. - Doamna, eu nu va aud! Uitați-va la mine ca sa pot citi de pe buze. La care se uita mirata la mine  și nu ma crede. Se aștepta ca eu sa fiu surdo-muta, adică sa nu pot vorbi deloc. Atunci aveam de ales sa ma enervez, sa ma uit urat la ea, sa ma cert cu ea, sa tac, sa plec SAU sa caut soluții pentru a putea colabora cu ea pentru ca doamna nu avea nici o vina, pentru ca era deja familiarizata ca surzii nu aud și nu pot vorbi. Am realizat ca doamna nu avea informațiile necesare ca sa știe cum sa se poarte cu o persoana surda! Scot legitimația mea și ii arat dovada... se mira... ii mai arat și aparatul auditi...