E o nebunie totală în cabine. Fetele se schimbă în grabă. Urmează proba: costum de baie. Ne uităm la cel de al doilea desen ca să ţinem minte coregrafia. Observ că toate ne-am unit şi ne ajutăm între noi ca să iasă bine spectacolul.
Cea de a treia probă este cea de talent. Fiind numărul 14, am avut suficient timp la dispoziţie să mă schimb şi să mă aranjez. Am repetat câteva mişcări în spatele scenei. Când a venit rândul meu, am intrat pe scenă. Am dansat din suflet şi cu multă pasiune încât am reuşit să intru în pielea personajelor din musicalul ,,Chicago’’.
Am smuls aplauze din partea publicului şi a juriului. Chiar însoţitorul meu, Anton Nelu mi-a zis că am primit multe aplauze faţă de celelalte concurente. Eram cea mai fericită!
Am smuls aplauze din partea publicului şi a juriului. Chiar însoţitorul meu, Anton Nelu mi-a zis că am primit multe aplauze faţă de celelalte concurente. Eram cea mai fericită!
Ne schimbăm din nou în cabine. Machiorii ne retuşau machiajul, iar stiliştii le aranjau pe fete. Fiecare concurentă îşi etalează rochia de seară. Rochia mea, semnată de Ioana Silaghi (designer vestimentar) a făcut furori în timpul concursului. Am primit complimente: Your dress is very special! (Rochia ta e foarte specială!)
Membrii juriului format din 58 de persoane: sponsorii evenimentului şi însoţitorii concurentelor, au hotărât acordarea premiilor: Rusia – Miss Deaf World şi Miss Deaf Europe, Franta – locul 2 şi Miss Deaf Simpaty şi China locul 3. Fiecare concurentă primeşte un buchet de flori, un vas frumos şi un colier.
După spectacol, urmează ultima ,,coregrafie’’: banchetul cu vip-urile. Ne urcăm, obosite, în autocare şi ajungem la un restaurant foarte elegant cu muzică foarte bună. Deja majoritatea am uitat de oboseală încât am făcut din nou poze şi am dansat până la 3 dimineaţa.
A doua zi dupa concurs, am fost duse la primăria capitalei Tbilisi unde am avut o conferinţa de presă cu primarul. Acesta ne-a oferit fiecăreia câte un buchet de flori, o cheie-usb, o cutiuţă şi o brăţară realizate manual de georgieni.
Apoi dl preşedinte Josef Uhlir le-a invitat pe concurente şi pe însoţitorii acestora în parcul de distracţii din oraşul Tbilisi, unde ne-am distrat şi am râs foarte mult. Am simţit multă adrenalină când m-am dat cu roller-coaster-ul şi cu maşinutele. Ne-am amuzat foarte tare în parcul acvatic pentru că ne-am udat. Seara, mi-am luat la revedere de la fete şi de la însoţitori, cu lacrimi în ochi.
Apoi dl preşedinte Josef Uhlir le-a invitat pe concurente şi pe însoţitorii acestora în parcul de distracţii din oraşul Tbilisi, unde ne-am distrat şi am râs foarte mult. Am simţit multă adrenalină când m-am dat cu roller-coaster-ul şi cu maşinutele. Ne-am amuzat foarte tare în parcul acvatic pentru că ne-am udat. Seara, mi-am luat la revedere de la fete şi de la însoţitori, cu lacrimi în ochi.
În această perioadă, am întâlnit atâţia oameni sufletişti care m-au ajutat, m-au felicitat şi m-au susţinut atât personal cât şi în scris pe forumul ziarului Bihoreanului. Le mulţumesc pe această cale Filealei Oradea (Preşed. Viorel Todor, Angelica Platon – director executiv, Ioana Spataru – asistentă socială, Anton Nelu – responsabil cultural) pentru că au reuşit să obţină sponsorizări şi prin intermediul lor am cunoscut oameni importanţi. Nu pot să-i uit pe prietenii mei din Cluj care m-au condus până la aeroport şi m-au asteptat la întoarcere. De asemenea, le mulţumesc prietenelor mele: Adriela Morar, Marieta Sabiescu, Luiza Găina, Nicoleta Maria Ienciu. Nu m-aş fi descurcat fără sponsorii mei cărora le sunt foarte recunoscătoare: de la partidul PSD – parlamentarii reprezentaţi prin intermediul d-rei Roxana Bălaj, şefa de cabinet a d-lui senator Ioan Mang, Ioana Silaghi –designer vestimentar, angajaţii de la ziarul Bihoreanul care au contribuit cu bani pentru un album foto profesionist, d-nei Rodica Bogdan, d-soara Andreea Duma S.C. Jolidon S.R.L. Şi, nu în ultimul rând, mulţumesc bunicilor şi părinţilor mei pentru educaţia oferită , pentru susţinerea morală şi financiară.
Pentru mine, acest concurs a fost o experientă interesantă şi nu am dramatizat deloc. Am trăit momente unice. Am legat multe prietenii, poate pe viaţă. Am fost admirată şi tratată precum un star. Nu mi-am imaginat că voi ajunge până aici, mai ales că am deficienţe de auz. Credeam că acest vis este numai pentru auzitori. De fapt, acest vis există şi pentru tinerii cu deficienţe de auz. Participarea mea la acest concurs mi-a schimbat viaţa, modul de a trăi şi de a gândi. Vreau sa îi încurajez pe toţi tinerii surzi să participe la concursuri ca să-şi etaleze talentele şi frumuseţea atât interioară cât şi exterioară. Merită să încercaţi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu