Jurnal de Miss - partea 1

Jurnal de Miss

După primirea titlului ,,Miss Tăcerea România 2009’’ am trăit multe experienţe pe care mi le voi aminti cu bucurie toată viaţa şi pe care le voi povesti tuturor celor dragi.

Participarea mea la concursul ,,Miss Deaf World 2010’’ a însemnat revenirea României la această competiţie după o absenţă de 6 ani. Am avut onoarea să reprezint comunitatea surzilor din România demarând o companie de promovare a valorilor naţionale româneşti.

Pentru acest concurs, m-am pregătit 3 luni, urmând acest program: înot de 3-4 ori/săptămână la World Class Academy; regim alimentar pentru menţinerea siluetei; vizite la saloanele de înfrumuseţare şi la cabinetul stomatologic ,,Rodessa’’, Cluj Napoca; ore de dans cu  Marieta Sabiescu şi cu Adriela Morar (ocupantele locului 2 la emisiunea  ,,Dansez pentru Tine’’ în ediţii diferite), Bucureşti; şedinţa foto cu fotograful Lorand Szilaghi, probarea rochiilor create de designerul Ioana Silaghi, interviuri pentru ziarul Bihoreanul şi o invitaţie la emisiunea ,,Cappuccino de dimineaţă’’ cu prezentatorul Vlad Tătaru, TVS, Oradea.

La 2 zile după terminarea studiilor la masteratul Facultăţii de Ştiinţe Economice din Cluj Napoca, mi-am făcut repede bagajele (23 de kg) şi m-am urcat în avion împreună cu însoţitorul meu, Anton Nelu, membru în Consiliul Director al Filialei Oradea şi responsabil cultural al filialei. Am avut o oprire de 9 ore în Germania, unde ne-au întâmpinat călduros doi români surzi: Raul şi Raluca Ghindea care ne-au arătat oraşul Munchen. Apoi ne-am urcat în avion cu emoţii şi  gânduri pozitive: Georgia venim!

Ajunşi în Georgia, după o călătorie lungă şi obositoare, am fost întâmpinaţi de organizatorii concursului care ne-au condus până la hotel. Pe parcursul celor 10 zile am avut parte de o atmosferă caldă şi de o atenţie deosebită atât din partea organizatorilor cât şi a voluntarilor.

În prima zi, am făcut cunoştinţă cu concurentele. Este o experienţă unică să vezi într-un singur loc, Tbilisi (capitala Georgiei), 31 de frumuseţi din ţări diferite, cu obiceiuri şi valori specifice fiecărei ţări. Fiecare fată avea un singur vis: coroniţa! Am primit  uniforme, ecusoane şi haine pentru conferinţa de presă şi pentru o prezentare de modă. În fiecare zi, a avut loc o întâlnire cu toate concurentele la etajul 10 al hotelului pentru repetiţii ce vizau atât prezentarea de moda cât şi concursul. Am fost îndrumate de 3 manechine profesioniste din Cehia care ne învaţau paşii şi coregrafiile.

În fiecare zi, am avut parte de 3 mese foarte bogate. Acolo am şi uitat de dietă. Mâncarea georgiană e interesantă, mai ales aperitivele care au forme şi gusturi ciudate. Am văzut cum se prepară pâinea într-un cuptor în care aluatul se lipeşte de toţi pereţii.  Mi-au plăcut foarte mult pâinea, fructele şi ciupercile cu brânză.

Pe parcursul cantonamentului nu am avut timp sa fac plajă. Abia am apucat să înot în piscina hotelului, să stau câteva minute la saună şi în jacuzzi. Am avut un program foarte încărcat în fiecare zi. În primele zile m-am împrietenit cu Julie, Miss Franţa; Rosica, Miss Bulgaria; Sigalit, Miss Israel; Kim, Miss Canada. Le-am arătat albumul meu foto profesionist şi sper că le-am convins să viziteze România. În următoarele zile m-am împrietenit cu toate fetele. Comunicam cu ele prin limbajul internaţional cu ajutorul lui Nelu Anton. Am vorbit cu câteva fete puţin în engleză şi în franceză.

În a treia zi, după repetiţii, am fost conduse până la un restaurant frumos, cu balcon, situat în centrul capitalei. Acolo am mâncat copios la cină ca să am energie. După cină, am reuşit să fac un pic de atmosferă împreună cu Rosica şi Julie dansând pe muzică georgiană. Ni s-au alăturat toate fetele, încât abia am avut loc să dansăm în restaurant.

În a patra zi, ne-am urcat în autocare cu bagajele şi am pornit spre staţiunea Batumi unde am stat 3 zile. Am fost impresionată de frumuseţea staţiunii şi de luxosul hotel Sheradon. Am avut o defilare în uniforme prin parcul staţiunii Batumi, unde georgienii erau atraşi de cele 31 de frumuseţi. Aceştia şi-au scos telefoanele şi aparatele de fotografiat ca să facă poze. Seara, am avut un banchet cu oameni importanţi. Am avut ocazia să văd dansuri georgiene, indiene, spaniole, africane etc. Eu şi Dulceaţa (Miss Moldova), nu am ratat ocazia să le arătăm un dans popular românesc! Am învăţat şi câteva jocuri care m-au amuzat foarte tare.

În a şaptea zi, ne-am întors în capitala Georgiei ca să ne pregătim pentru o prezentare de modă. Seara, am defilat în uniforme, lenjerie intimă şi în rochie de seară pe un pod impresionant de frumos. M-am simţit ca un manechin! A fost o senzaţie minunată.

Cu o zi înainte de concurs, am repetat toate coregrafiile pregătite de manechine la Filarmonică ca să ne acomodăm cu scena pentru finală. Apoi fiecare concurentă a avut şansa să repete un dans, de două ori, pe scenă. În timpul repetiţiilor de dans, am făcut câteva greşeli ceea ce m-a stimulat să mă duc în spatele scenei ca să repet paşii, improvizând câteva mişcări. Seara, am probat costumele de baie şi ţinutele pentru prima probă a concursului.

În ziua concursului, 9 iulie, am acordat un interviu prezentatorilor concursului. Mi-au pus întrebări ca să mă prezinte şi să spună câteva cuvinte despre mine, în timpul spectacolului. M-a ajutat un interpret. Aceştia au notat în caiet că eu am absolvit facultatea de ştiinţe economice, că sunt pasionată de călătorii şi de fotografii. Le-am zis că am multe visuri: să lucrez în domeniul statisticii, să devin un fotomodel renumit şi să ajut la crearea unei legături puternice între surzi şi auzitori.

Apoi ne-am strâns toate fetele pe scenă, pentru a pune la punct ultimele detalii ale concursului. În spatele scenei, manechinele au lipit pe un perete 5 desene cu coregrafiile noastre. La fiecare probă, am avut o coregrafie diferită. Am fost aşezate toate fetele în ordinea înălţimii. Cea mai înaltă fată era Miss Franţa, nr. 1 şi cea mai mică Miss Moldova, nr. 31. Eu eram în mijloc şi aveam numărul 14. Apoi am fost chemate în cabinele de proba pentru a fi aranjate de  stilişti şi machiori profesionişti. Am avut parte de o atenţie sporită din partea unui stilist şi a unui machior. Stilistul mi-a făcut un compliment: You have a beautiful hair! (Tu ai un păr frumos!).

Spectacolul a început! În spatele scenei, eram numai noi fetele, manechinele, dansatorii, stiliştii si machiorii. Toate eram puse la punct, aranjate, machiate şi îmbrăcate la fel. Se simţeau emoţiile. Dl Josef Uhlir a dat fiecărei concurente câte un ghiont în spate ca să avem noroc şi să scăpăm de emoţii, ceea ce ne-a amuzat. A venit rândul meu să intru pe scenă. Abia văd publicul pentru că e întuneric, însa realizez că e un public numeros datorită blitzurilor de la aparatele de fotografiat. Momentul este unic. Încerc să-l descriu în cuvinte, dar nu pot. M-am simţit mândră că reprezint România, comunitatea surzilor. Am fost încrezătoare în mine şi am zâmbit!